Profesorul nu este doar omul din fața clasei, ci inima care bate tăcut pentru fiecare elev în parte. Este vocea care încurajează când totul pare greu și privirea care vede potențial acolo unde alții văd doar nesiguranță. Profesorul își lasă urmele nu în caiete, ci în suflete — în curajul unui copil de a încerca din nou, în visul care prinde contur, în omul care va deveni.

Uneori obosește, uneori se întreabă dacă face destul, dar continuă… pentru că știe că dincolo de lecții există vieți care se construiesc.

Și poate că nu va auzi mereu „mulțumesc”, dar, într-un fel tăcut și profund, va trăi în fiecare pas înainte făcut de elevii săi. Pentru că un profesor adevărat nu doar învață — el dăruiește din sine, zi de zi, fără măsură.

Liliana Antal

Director adjunct